Re-branding :)

January 30, 2011 · Posted in Tehnologie · 2 Comments 

Site-ul meu trece printr-un proces de redefinire a imaginii.

Prin urmare, în următoarele zile nu va arăta tocmai plăcut ochiului.

Mulţumesc de pe acum anticipat pentru sugestiile de îmbunătăţire! :)

V.

“Student-Centered Learning / Education” and the Students of Pedagogy

November 10, 2010 · Posted in educatie · 1 Comment 

The first title that came into my mind for this post was “When you go back in time…”. This is because that is what I thought when my PhD  coordinator proposed me to teach a two hours course about “Student-Centered Learning” to students of  Pedagogy.

Because I graduated the same college (Psychology and Educational Sciences Faculty at University of Bucharest) as the students I had to teach to, I felt quite provoked by this request, although there are almost three years I’m teaching pedagogy to students of Economics.

The challenge was even greater due to the course subject -  “Student-Centered Learning” or “moving the focus from Teaching to Learning”…

Well, when I designed my “course” I thought it should be  more “Student-Centered” as possible.  So, I reflected about the experience design… and I choose a Prezi presentation format to help me with it.

I put in the presentation the information I considered essential for a student to understand what does it means “Student-Centered Learning and Education”. The resulting material is public and can be consulted (zooming in and out and dragging the content; for now, only in Romanian).

I got to the college campus and entered into the classroom – it was a big amphitheater with 6 students waiting for my coordinator… (the usual number of the class was approx. 40). I questioned if they know if their colleagues are coming to join the course ant they said the course usually starts 20-30 minutes later… Well,  I was very enthusiastic about the subject I’m teaching, but then I felt a little bit demotivated… I remembered that when I was just like them (a third year BA student of Pedagogy) I heard about an optional course of Higher Education Pedagogy and was very happy I can opt for it, but very disappointed in the next year when  the faculty told my the idea failed due to lack of professors who can teach this course… :(

But, I instantly remembered the “theory”… I have to better understand students interests in order to facilitate a “student-centered” learning! I started a conversation with the 6 students about their motivation for graduating a Pedagogy college and found that there are few that are already involved in the training field and others that are interested in teaching… In the next 15 minutes we came to 25 students  attended.

I gave each student a small sheet of paper where to fill in their questions or interests on our course subject. I collected few of them and made a synthesis on the whiteboard. On this basis we build the presentation structure. We therefore talked about “Why we have to put the Student into the center of the educational processes“, “What are the learning theories that confirm this need“, “How is this possible for an Higher Education institution or national system“, “If there is a model for this“, “Are there any practices – good or best ones, at global or national level” etc. They made my presentation pretty well! Though I didn’t presented all the content I had prepared, I was glad we had a Conversation and not just a course.

I also mentioned the learning model developed by CROS and its communities of practice (that can be somehow compared to a form of college) and the students feedback received in the end gave me courage: “There are Student-Centered institutions also in Romania” :)

Despite the few good energy moments, in the end, analyzing the whole experience, I was kind of upset because the group energy flow was very low during this conversation and just few of the students were involved in it.  I thought that maybe the other students are victims of the actual Higher Education system… or not? Maybe I didn’t managed to develop an active learning environment for them…?

The course finished and I packed my things to go… Two or three students came to me to put some extra questions… (In the end of the course I had guided them to write on the same sheet of paper the things they mostly appreciated and, also, an e-mail address form those interested to keep in touch about this subject.) I was glad the same interested students from the beginning  wanted to keep the conversation going (via e-mail or asking me after the course finished).

On my way to students of Economics (that I realized I like the most – maybe because they chose the Pedagogy module in parallel with their Economics studies), I read the feedback received from students of Pedagogy… I was positively surprised! :) They really appreciated a lot the new information I presented…  There were many mentions of the AlternativeUniversities I presented as Student-Centered ones. And also one mention that made me smile: “I finally understood how it works with the three theories of learning” :D

Maybe not all of  them were interested in the subject, but many of them took something from this experience. So, in the end, I wonder: Is it good or bad that as a student you attend courses that are not interest you but you can take something from there?

1 Octombrie – se numără bobocii?

October 1, 2010 · Posted in Despre viață · 3 Comments 

Azi, umblând prin Piaţa Romană, m-am simţit asaltată de studenţi (probabil cam toţi în anul I la ASE). Mulţi, curioşi, distraţi… Asta se vedea şi asta m-a făcut să reflectez la ce este în mintea şi în sufletul lor în această zi: prima zi de facultate, prima zi de studenţie.

Probabil multe aşteptări şi nerăbdarea de a cunoaşte, de a experimenta, de a descoperi: câte puţin din fiecare gust al studenţiei: colegi, profi, cursuri şi seminarii, sesiuni şi restanţe, voluntariat (de ce nu?) sau poate un job (“cu orice preţ”)…

Mă gândeam cum a fost pentru mine prima zi de facultate…

Hm, îmi amintesc de urâtul sediu de pe atunci (provizoriu şi de compromis) al facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei. Era 1 octombrie 2002, o zi de marţi, înnorată (nu mai sunt sigură, dar aşa cred că am înregistrat-o), în amfiteatrul G100 (parterul clădirii Leu-Electronică). Ţin minte că am ratat primele 10-15 minute din speech-ul de deschidere (încă nu stăpâneam mersul mijloacelor de transport RATB :p). Când am intrat în sală am dat de domnul profesor Emil Păun (şeful catedrei de Pedagogie de pe atunci) care vorbea despre posibilităţile de carieră pe care această specializare ni le poate oferi. Din toate cele enumerate una mi-a atras mie atenţia în mod deosebit: Politicile Educaţionale (pe semne că suna măreţ şi bătea spre a ceva cu care poţi shimba educaţia şi toată lumea odată cu ea).

Dezamăgirea a fost mare, destul de mare. Terminând un liceu pedagogic (de cinci ani!), abia aşteptam să încep ceva nou în care să fac ceva concret, să aplic, să dezvolt, să cercetez, să devin cineva important care face lucruri mari în lumea largă.

Îmi amintesc cum stăteam în anul I, primul semestru, să aştept unii profi care “chiuleau”  şi cum nu plecam până nu se terminau cele două ore alocate cursului, timp în care citeam din cărţile de psiho împrumutate de la bibliotecă…

Aţi zice că eram tocilară sau exagerată… ei, bine, nu m-a ţinut mult! :) Am realizat că trebuia să fac ceva, pentru că aşteptând nu o să se schimbe mare lucru. Şi am făcut: am început să îmi caut un job.

Tot luând eu ziarele cu anunţuri de angajare la rând şi (mai timid pe atunci) site-urile de joburi am ajuns să particip şi la câteva interviuri de recrutare (destul de triste experienţe, de altfel, având în vedere joburile care se ofereau unui student de anul I din provincie, fără gram de experienţă.. pardon! aveam o lună ca învăţătoare la clasa a IV-a în Balasan).

Culmea e că am ajuns să fiu recrutată “de pe stradă”. Sună dubios, ştiu. Şi mie mi s-a părut atunci când o tipă, care mă tot fixase cu privirea în 226, mi-a întins pe fugă, înainte de a coborî din autobuz, o carte de vizită pe care scria “Allianz-Ţiriac” şi mi-a zis “Sună la numărul ăsta. E pentru un job.”

Experienţa primului job în Bucureşti a fost una bună pentru mine (privind-o cu ochii de acum). Am avut parte de primul training (două săptămâni foarte intense la Predeal, program nemţesc), mi-am depăşit bariere de comunicare cu persoane de vârstă şi statut diferite, am lucrat într-o echipă de vânzări, am învăţat afacereza..

Dar nu era suficient pentru experienţa de student. Simţeam că îmi lipseşte ceva… un grup de prieteni cu aceeaşi vârstă şi precupări ca mine (de studiu, stil de viaţă etc.).

Norocul a fost ca în iarna primului meu an de facultate să dau de un afiş, scris cu litere mărunte de pix şi postat lângă avizierul de la etajul 5 al sinistrului sediu mai sus amintit. Pe afiş scria “Vrei să faci parte dintr-o echipă tânără şi ambiţioasă (…)?, sună la numărul (…).” Tacticos, mi-am scos agenda bleumarin de “consultant financiar” şi mi-am notat numărul şi numele de pe “afiş”. Am sunat a doua zi şi am stabilit o întâlnire la Mc-ul din Piaţa Romană (incredibil câte se leagă de acest loc :) .

De atunci lucrurile s-au transformat foarte tare şi s-au completat foarte frumos în experienţa mea de student: mi-am făcut prieteni, am avut gaşcă, am “investit în tine-ri“, am plecat prin ţară, am inventat şi făcut proiecte, am reprezentat o asociaţie…

Uite că acum îmi dau şi eu seama că mi-e drag să îmi amintesc de studenţie :)

Vă doresc un an universitar savuros, cu multe experienţe de învăţare diverse!

P.S.: Aştept şi alte poveşti de “prima zi..” la reply :)

Starting with #PLENK2010

September 14, 2010 · Posted in #PLENK2010, Tehnologie, educatie · 2 Comments 

I will write this post in English due to course consideration.

Few weeks ago I found about the Personal Learning Environments,  Networks and Knowledge (#PLENK2010) massive online open course initiative and I was very thrill to sign in especially convinced by the names of initiators (George Siemens, Stephen Downes or Dave Cormier).

The course just started and I’ve decided to take this opportunity in order to improve my knowledge and skills about this subject but more on that will be about at least these practical objectives:

- enjoy my first online course (especially connectivist) experience AND

- learn how to better stimulate my students’ learning environments regarding the Pedagogy seminars I coordinate at the Bucharest Academy of Economic Studies.

And, as a hidden agenda… to blog more (or to blog :) .

The Machine is Us

July 6, 2010 · Posted in Despre viață, Tehnologie, educatie · Comment 

M-am decis ca de azi să deschid o serie de articole numită
“Din mers”. Așa voi împărtăși gânduri scrise de pe telefon, din locurile pe unde mă poartă pașii.

Așteptând în Otopeni avionul spre Cluj, am reflectat la “Mașina” din noi…

Mă gândeam la clipul lui M. Wesch din 2007 cu același titlu și la toată mișcarea din jurul revoluției produse de tehnologie.

Conectivitatea umană, care a crescut exponențial, și cultivarea gustului de învățare și dezvoltare în comunități deschise, mi se pare că, de fapt, ne-au ajutat să ne redescoperim.

Natura noastră este cea socială, nu a mașinilor.
Noi controlam (înca) Mașina și dăm un sens evoluției civilizației umane.

Mașinile ne ajută, de fapt, să fim mai sociali și să ne exprimăm adevarata natură.

Mi-aduc aminte cu nostalgie cum mergeam prin ’99-2000 la un Internet Cafe din Craiova “să vorbesc pe mIRc” :) și cum mă întorceam acasă cu colega mea de cameră din liceu și continuam conversația improvizând un chat de-virtualizat cu ajutorul unei agende… :D O adevărată dependență, cu sevrajul aferent!
Și, totuși, “socialul” din noi găsea soluții…

Reflectând la cei zece ani care au trecut, constat cum teama că Mașina ne alienează ca oameni (vezi revolta împotriva înlocuirii profesorului cu calculatorul) s-a transformat în teama că devenim prea conectați (vezi fenomenul Facebook).

Mă întreb ce fel de temeri vom avea peste alți 10 ani…?

De ce învăţăm

June 23, 2010 · Posted in Despre viață, educatie · 3 Comments 

Încercând să fac o sinteză de o pagină (!) a tot de am pus pe hârtia (electronică), după doi ani de studiat “învăţământul centrat pe Student”, am ajuns la un titlu sec:

Centrarea pe Student:)

Până acum am produs multă analiză şi sinteză despre: universităţi, învăţare, paradigme educaţionale, (aşa-zisa) comunitate academică şi cultura ei specifică – mai ales faţă de învăţare, mediul personal de învăţare al studenţilor, situaţia formării CDU (cadrelor didactice universitare) din România, modele complementare şi alternative de educaţie superioară

Acum câteva zile, am primit un e-mail de la şcoala doctorală cum că pe 3 iulie trebuie să prezint o sinteză (rezumat  de maxim o pagină; lucrare in-extenso de maxim 7 pagini!) a “concluziilor parţiale”…

Wel, is not easy… mi-am zis… şi asta pentru că nu ştiu ce să pun mai întâi în atât de puţin text.

Azi am avut, din fericire, o mică Revelaţie… o să pun câte un pic din fiecare lucru învăţat… din clipurile TED, din discuţiile cu cei din CROS, din sutele de linkuri primite de la cei pe care îi urmăresc pe Twitter, din ce am aflat de la diverşi autori din toată lumea, care scriu cu pasiune despre învăţare şi universităţi (Jay Cross, Sir Ken Robinson, Jane Hart, Steve Wheeler, George Siemens, Etienne Wenger, Graham Attwell, Stephen Downes şi mulţi alţii).

Din toate astea mi-am dat seama că a învăţa se rezumă la cele mai elementare reguli ale vieţii:

  • Învăţarea este organică (pentru că suntem fiinţe vii şi nu maşini produse industrial).
  • În viaţă căutăm să fim fericiţi şi scopul educaţiei este de a ne face astfel.
  • Suntem fiinţe sociale, deci învăţăm social.

Din fericire, societatea postmodernă – în care teoretic am intrat de două-trei decenii – priveşte educaţia în acest fel… mă întreb, însă, cât timp ne va mai lua ca să fim şi practic acolo… ?

Nu mai avem timp sa gândim

June 6, 2010 · Posted in Despre viață · 2 Comments 

De ceva timp conştientizez tot mai mult cât de important este timpul pentru reflecţie, pentru fiecare dintre noi.

Îmi dau seama tot mai bine că fiecare ar trebui să îşi aloce acest timp pentru el şi, dacă ar face-o, ar fi mai fericit. Poate aşa şi-ar da seama că ceea ce face, atunci când nu reflectează asupra sinelui, nu îl face, de fapt, fericit. Că timpul pentru care câştigă bani (mulţi sau puţini) nu îi mai lasă timp pentru a fi fericit.

Ştiu că pare paradoxal, dar este viaţa majorităţii dintre noi: muncim pentru banii care să ne aducă fericirea, iar banii ne mănâncă, de fapt, orice moment în care am putea fi fericiţi!

Există cazuri mai fericite, de oameni care se simt împliniţi atunci când “muncesc” şi care nu numesc “muncă” ceea ce fac, ci doar ca “ceea ce fac şi mă defineşte”.

Chiar şi pentru aceia, timpul pentru reflecţie este mai valoros decât orice timp investit în orice altă activitate.

Pentru că reflecţia îţi dă prilejul să te bucuri de viaţă.

Fie că te gândeşti la cum a evoluat viaţa ta de-a lungul ultimelor zile / luni  sau ultimilor ani, fie că te bucuri de o amintire frumoasă sau că îţi faci planuri de viitor, timpul acesta are puterea de a te face fericit.

Îţi poate lăsa pe faţă urme de zâmbet mulţumit sau urme de răzvrătire asupra propriei persoane, important este să îţi laşi răgazul de a-l simţi.

10 ani de Proces Bologna

March 26, 2010 · Posted in educatie · Comment 

eheaS-au facut (peste) 10 ani de când miniştrii educaţiei din ţările europene s-au întâlnit la Bologna pentru a-şi asuma construirea unui Spaţiu European al Învăţământului Superior (SEIS).

De atunci multe frământări au tulburat sistemele naţionale de învăţământ superior al ţărilor europene (de la restructurarea ciclurilor de studii în formula universală LMD la generalizarea evaluării externe şi interne a universităţilor sau a creditelor de studii ECTS).

Luna aceasta (11-12 martie) am participat, ca membru în delegaţia ministerială a României, la celebrarea celor zece ani de eforturi susţinute a 47 (în prezent) de guverne naţionale în implementarea liniilor de acţiune ale Procesului.

Pentru a-i sublinia importanţa, evenimentul s-a desfăşurat, consecutiv, în două ţări: Ungaria (Budapesta) şi Austria (Viena).

Trăgând linie, evenimentul a fost foarte “intens”:  am discutat la nivel înalt (cu miniştri şi oficiali pe probleme de educaţie din toate statele lumii) pe teme foarte “înalte” (privitoare la evoluţia Societăţii Cunoaşterii în lume şi la soarta universităţilor europene) şi am avut parte de un “decor” impresionant (clădiri istorice renumite, precum Parlamentul Ungariei, Palatul Hofburg sau Trenul Nostalgiei, un tren-restaurant imperial austriac similar Orient Express-ului, cu care am făcut trecerea din Budapesta în Viena).

Şi nu în ultimul rând, am fost aproape “asediaţi” de studenţii austrieci care erau în grevă tocmai datorită schimbărilor puse pe seama Procesului Bologna (examene de admitere şi taxe de studii pentru universităţi).

Concluzia la care am ajuns este că, deşi este nevoie de acest “nivel înalt” (politici trans-naţionale şi inter-naţionale), “firul ierbii” în continuare rămâne esenţa oricărei evoluţii şi schimbări structurale. Un lucru care m-a bucurat în acest sens este că ESU face o treabă foarte bună şi apreciată (se pare că în mod real) de toţi decidenţii politici educaţionali ai Europei.

Pentru cei interesaţi să afle mai multe despre eveniment, mai jos am pus:

- Notiţele luate de mine la discuţiile la care am participat în cele două zile

- Link către site-ul evenientului (unde sunt stocate toate resursele vehiculate)

- Un scurt film cu revolta studenţilor austrieci

- O galerie foto de la eveniment

Budapesta-Vienna 11-12 martie 2010

Realitatea Augumentată sau SF-ul în viaţa cotidiană

February 2, 2010 · Posted in Tehnologie, educatie · Comment 

De câteva luni încoace tot întâlnesc acest termen prin articolele pe care le citesc pe net, dar şi în dicuţiile cu prietenii mai pasionaţi de educaţie şi tehnologie în acelaşi timp.

Din ce m-am prins până acum, Realitatea Augumentată (prescurtată ca AR din limba engleză – Augumented Reality) reprezintă un nou nivel de dezvoltare a tehnologiei în comunicare.

Astfel, AR poate însemna o aplicaţie pe un SmartPhone care conectată prin camera video a telefonului la informaţiile transmise  de satelit, poate identifica pe ecranul telefonului diverse puncte de interes (magazine, staţii de metrou, obiective turisitce etc.) , prin simpla mişcare a lui în spaţiul în care te afli. Doar imaginaţi-vă cum îndreptaţi telefonul înspre pământ sau podea şi vedeţi pe ecran liniile de metrou care circulă în zonă şi modul în care acestea se întretaie…

Dar, la fel de bine, poate însemna şi o aplicaţie educativă, folosită fie pentru instructaj (vezi clipul BMW cu ochelarii AR care te ghidează în a-ţi repara maşina), fie pentru a explora diverse discipline (vezi clipul studentului la Arhitectură care învaţă despre structura clădirilor explorând date de specialitate accesate prin ochelarii AR, în timp ce se  plimbă în jurul clădirilor, în mediul real).

Dorind să intru mai în substanţa lucrurilor, i-am propus lui Billy (prietenul meu CROSist, masterand în Tehnici Avansate de Grafica pe Calculator, Multimedia şi Realitate Virtuală la Universitatea “Politehnica” din Bucureşti) să mă ajute, sintetizând cunoştinţele lui despre AR  în cinci lucruri esenţiale.

Redau mai jos sinteza lui:

1. Conceptul nu este unul nou. Termenul de Augmented Reality a fost inventat în 1992.  Tehnologia era folosită pentru a-i ajuta pe muncitorii care lucrau la Boeing să ansambleze cabluri în aeronave.

2. Layar – browser-ul de AR pentru mobil, pe care se pot construi diverse layere (straturi de informaţie).Conceptul Layar este foarte interesant, facând trecerea de la un browser web la un browser al realității din jurul nostru. Layer-ele sunt foarte variate, plecând de la proprietăți imobiliare pe care utilizatorii le pot vedea în timp real în jurul lor în mediul urban, până la cafenele, concerte, hoteluri etc.

3. Combinația dintre AR și entertainment, cu precădere în industria jocurilor.Au apărut foarte multe jocuri bazate pe Augmented Reality, în special axate pentru mobil. Un simplu top pe 2009 al acestor jocuri poate arăta diversitatea acestora și expansiunea fenomenului.

4. Combinația între AR și marketing. Mediul privat s-a conectat repede la curentul Augmented Reality, drept dovadă în 2009 au ieșit multe campanii interesante folosind această tehnologie. Media tradițională începe să folosească Augmented Reality pentru a se reinventa, un bun exemplu fiind numărul din Esquire care folosește noul concept.

5. Posibilitățile de viitor. Augmented Reality poate avea un impact mare asupra reinventării unor domenii întregi plecând de la educație și până la magie. Cu dezvoltarea continuă a tehnologiei, probabil mult mai multe idei irealizabile până acum vor deveni realitate și vom asista la mici schimbări în modul de viață datorate acestui fenomen.

Mulţumesc, Billy! :)

Cu AR, 2010 se anunţă a fi un an în care ScienceFiction-ul devine o realitate cotidiană.. :)

În concluzie, pentru mine AR reprezintă un imens potenţial de dezvoltare a mediilor de învăţare, pentru că:

-virtualul îmbogăţeşte realul (atât în dimensiuni, cât şi în conţinut sau nuanţe),
-accesul la cunoaştere devine mult mai uşor, iar aceasta este mult îmbogăţită,
-utilizatorii se mişcă foarte uşor printre date, iar

-cunoaşterea se îmbogăţeşte colaborativ, în contextul învăţării sociale.

Cum un iPhone îţi poate face viaţa mai bună

January 15, 2010 · Posted in Despre viață, Tehnologie · 2 Comments 

De două săptămâni exersez în a fi mai eficientă în comunicare, folosindu-mă de noul meu iPhone.

Prietenii m-au convins că aplicaţiile dezvoltate pentru acest telefon merită să îmi schimb reţeaua de telefonie mobilă chiar şi după mai bine de 10 ani de abonament.

Cel mai tare mă bucură că pot să citesc din  mers mesaje şi informaţii utile (de la e-mail, yammer.. la twitter şi bloguri sau filme scurte pe temele mele de interes). Astfel, în perioadele aglomerate nu mai rămân la fel de mult cu senzaţia că mă blochez în comunicarea cu ceilalţi prin aceste canale sau că se adună prea multă informaţie necitită.

Un alt lucru care mă mai bucură este că pot să îmi monitorizez mai bine activităţile sau alte resure. De exemplu, pentru a-mi evalua mai bine obiectivele anuale, am deschis în aplicaţia Notiţe câte o foaie pentru fiecare capitol de activităţi pe care le am (ASE, CROS, Doctorat etc.), în care notez orele şi sarcinile pentru care le aloc.

Deşi pot aceesa şi citi multe date din instrumentele de lucru şi comunicare pe care le folosesc, totuşi, există cazuri în care nu pot edita, cum ar fi în Google Calendar, Google Docs, WordPress.. ;)

Asta am aflat din mers şi m-a cam supărat.. pe semne că odată intrat în lumea “iPhone can finger everything” nu mai poţi concepe că încă nu poate face chiar totul ca şi un computer normal.

Intrând mai adânc în acest subiect (cum îţi îmbunătăţeşte viaţa un smartphone) am aflat că există aşteptări tot mai ridicate de la acestea, cum ar fi, de exemplu, sistemul Android care facilitează mult mai bine aplicaţiile de Realitate Augumentată.

În final de gând, mă aştept ca anul 2010 să fie unul de creştere spectaculoasă în tehnologia comunicării şi mă bucur că am deschis fereastra spre această lume printr-un iPhone 3GS.

« Previous PageNext Page »